INTEROGAȚI ÎNTR-O LIMBĂ CARE NU ERA A LOR

Cazul se învârtea în jurul structurilor societare, al contabilității încrucișate, al subvențiilor europene și al dezvoltării de software — materie dificilă chiar și pentru un jurist nativ. Mai mulți dintre protagoniștii procedurii erau străini. Iar înregistrările procesului arată interogatorii desfășurate în spaniolă, fără asistență lingvistică constantă și garantată în timpul administrării probelor.

Suportul oficial o consemnează cu naturalețe: întrebări tehnice — „Ați fost contractat de el?”, „Cum se numea societatea care v-a angajat?” — adresate unor martori străini care răspundeau cum puteau, într-o limbă pe care nu o stăpâneau, pe chestiuni de care depindea libertatea unui om.

Dreptul european este categoric pe acest punct din 2010: interpretarea și traducerea în procesul penal nu sunt o curtoazie, sunt o garanție esențială — pentru că a răspunde nu este același lucru cu a înțelege. Un martor care nu înțelege pe deplin întrebarea poate părea ezitant, contradictoriu sau nesigur fără a fi, iar o instanță care evaluează acele răspunsuri evaluează, fără să știe, bariera lingvistică și nu mărturia.

Într-un proces în care tronsoane de înregistrare lipseau deja, în care administrarea probelor primise ordin să nu fie înregistrată și în care ceea ce spunea acuzatul era „absolut indiferent”, fragilitatea lingvistică a martorilor completează tabloul: vocile care puteau susține apărarea ajungeau în sală slăbite — când ajungeau.