DOUĂZECI ȘI UNU DE IMOBILE PENTRU 178.000 € — ȘI O EVACUARE CU UN MINOR

Executarea nu doar a încasat: a ras totul. Sechestrul a ajuns la douăzeci și unu de imobile (A.41). Printre ele, parcela principală din Medgidia: 30.000 de metri pătrați al căror studiu de fezabilitate — încorporat în însuși dosarul de sechestru — o evalua la 6.900.000 de euro, cu un proiect de 630 de locuințe în dezvoltare. Acea piesă singură multiplica datoria executată de treizeci și nouă de ori. Legea — spaniolă și română — cere proporționalitate între ce se datorează și ce se sechestrează; aici a fost imobilizată o întreagă proprietate și, odată cu ea, proiectul unei vieți.

Iar în timp ce statul supraîncasa, reținea ceea ce datora. Seria documentară a acestui portal dovedește TVA achitat în amonte și nerambursat de vreo 230.000 de euro (A.46, A.49, A.66) — mai mult decât însăși datoria executată. „Debitorul” era, pe bilanț net, un creditor. Insolvabilitatea care a justificat un deceniu de urmărire era o construcție contabilă cu semnul inversat.

Sfârșitul acestei ramuri este din iunie 2022, și nu s-a petrecut în România, ci în Alicante: evacuarea (A.55). Înainte, apărarea ceruse măsuri provizorii invocând expres prezența unui minor — cereri din 19-2-2021, cu trimitere la Parchetul pentru Minori, și din 11-8-2021 (A.53, A.54). Nu au fost respinse: nu au primit răspuns. În niciun sens. Calea care nu funcționează nici măcar pentru a spune nu.

O familie cu un minor, evacuată în timp ce statul reținea mai mulți bani decât îi reclama. Acea frază, cu cele cinci anexe ale ei în spate, este rezumatul financiar al acestui caz.