GUVERNUL BASC CERE MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE

La șapte zile după dispoziție, la 30 octombrie 2018, în cauză a intrat un memoriu care o definește mai bine decât orice altă hârtie din etapa ei finală: acuzarea exercitată în numele Guvernului Basc a cerut formal „un mandat național de arestare și un Mandat European de Arestare” împotriva lui Apolozan (DOC-0145, pp. 91-98, unde apare în dublu exemplar; semnat de avocatul serviciului ei juridic).

Să se oprească cititorul asupra a cine cerea ce. Administrația care a instrumentat cererea fără împuterniciri, care a certificat 1.778.000 de euro și apoi i-a declarat zero, care a inițiat neconformitatea în cele două săptămâni sincronizate din noiembrie 2013, care a publicat în monitorul ei ceea ce arhivele ei infirmau — acea aceeași administrație cerea acum arestarea europeană a omului care o denunțase (A.12) și care susținea împotriva ei o pretenție pe fond asupra GAUZATU.

Nu era o parte neutră care cerea asistență judiciară: era partea denunțată care cerea arestarea denunțătorului ei, în ajunul procesului în care cele două relatări urmau să fie confruntate. Mandatul European de Arestare — un instrument conceput pentru teroriști și infractori fugiți — era cerut împotriva unui constructor a cărui adresă era certificată de Fisc și fără o singură diligență care să dovedească vreo căutare.

Cel mai sever instrument al cooperării judiciare europene, cerut de partea cu cel mai mare interes ca acuzatul să ajungă la proces ca „fugarul”. Și asta a fost scris, semnat și depus.