„CEEA CE ÎMI SPUNE ACEST DOMN MI-E ABSOLUT INDIFERENT”

Cazul Apolozan · fraudă FEDR (Bilbao / Alicante / UE)

Minutul 13:37 al primului bloc al înregistrării oficiale — în jurul orei 10:22 dimineața. Avocatul apărării transmite instanței ceea ce clientul său îi indică despre o pagină din dosar: „Desigur. Ceea ce îmi spune este că, potrivit a ceea ce scrie pe pagină…”. Și de la prezidiu vine răspunsul, consemnat pe veci în înregistrarea audiovizuală a procedurii:

„Ceea ce îmi spune acest domn mi-e absolut indiferent. V-am înțeles perfect ca apărător.”

„Acest domn” este acuzatul. Omul a cărui libertate se decidea în acea sală. Fraza nu este o reconstituire a unei părți ori o amintire interesată: este pe suportul oficial, transcrisă în acest portal, și oricine o poate asculta.

Un proces penal se sprijină pe o premisă care nu admite excepții: instanța ascultă înainte de a decide. Dreptul de a fi ascultat nu este o curtoazie — este articolul 24 din Constituție și articolul 6 din Convenția europeană. Când un judecător verbalizează, în plină administrare a probelor, că ceea ce spune acuzatul îi este „absolut indiferent”, aparența de imparțialitate — cea pe care jurisprudența europeană o consideră la fel de esențială ca imparțialitatea însăși — este compromisă în act.

Și acum, faptul care transformă fraza într-un tipar: înregistrarea acelui bloc este întreruptă 41 de secunde mai târziu. Suportul nu se reia decât 5 minute și 41 de secunde după aceea. Ceea ce s-a spus în acel interval, imediat după frază, nu există pentru istorie.

Faptul-cheieCitat textual înregistrat în blocul 1 al suportului oficial, minutul 13:37 (transcriere proprie a A.39.3): „Ceea ce îmi spune acest domn mi-e absolut indiferent…”. Blocul se întrerupe la 14:18 — 41 de secunde mai târziu — și înregistrarea nu se reia decât la 10:29:20 (metadate verificabile).

Întrebarea incomodăCe a spus instanța în cele 5 minute și 41 de secunde care au urmat acelei fraze — și de ce tocmai acel tronson, tocmai acela, nu este în act?

NormaDreptul de a fi ascultat de o instanță imparțială este conținut esențial al art. 24.2 din Constituție și al art. 6.1 din Convenția europeană a drepturilor omului; aparența obiectivă de imparțialitate este o cerință autonomă (jurisprudența Curții EDO); încălcarea ei verbalizată în act compromite valabilitatea întregului proces.

Vezi în portalul interactiv →

Dosarul cazului EuroFraud · fiecare afirmație trimite la documentul ei (A.X / DOC-XXXX). Material cu vocație probatorie; orice persoană menționată beneficiază de prezumția de nevinovăție.