DATORIA TRAVERSEAZĂ EUROPA

În august 2016, dosarul din Alicante — cel al celor patru adrese, cel al datoriei construite pe notificări care nu și-au atins niciodată destinatarul — a făcut saltul care i-a schimbat toată scara: AEAT și-a activat executarea în România (A.41), invocând mecanismele europene de asistență reciprocă pentru recuperarea creanțelor.

Instrumentul ales — Directiva 2010/24/UE — există pentru a urmări fraudatorul care ascunde active în alt stat membru. Aici a fost aplicat unui om care trăia în Spania, în Alicante, la mică distanță de biroul care executa împotriva lui; care avea un litigiu deschis cu acea aceeași administrație asupra valabilității notificărilor; și ale cărui active din România nu erau ascunse în niciun paradis fiscal: erau terenul unui proiect de dezvoltare urbană declarat, cunoscut și documentat.

Efectul practic a fost imediat și devastator: ceea ce în Spania era o datorie disputată — disputată tocmai pentru viciile ei de origine — a ajuns în România ca un titlu definitiv și incontestabil. Autoritățile române nu examinează fondul: execută ceea ce certifică statul emitent. Dacă certificatul se naște viciat, viciul călătorește cu el — și devine ireversibil pe drum.

Pe acea executare aveau să fie sechestrate 21 de imobile. Cifra datoriei, odată pe sol românesc, avea să înceapă și ea să se comporte într-un fel care va merita propriul capitol: crescând.