BANII INTRĂ; CONTABILA AVERTIZEAZĂ

La 8 martie 2013 a fost plătită din program suma de 109.718,21 de euro (DOC-0168). Banul public începuse să se miște. Și odată cu el, potrivit relatării susținute în dosar, a venit graba: presiune asupra lui Apolozan să semneze transferuri și să își asume mișcări a căror logică contabilă nu o controla — pentru că documentația societății, după cum avea să declare ulterior însuși cabinetul de contabilitate, îi era furnizată de Fernando Carcedo.

Avertismentul profesional avusese deja loc. În august 2012, Rosa — contabila de la cabinetul din Bilbao care ținea evidențele — l-a alertat pe Apolozan că ceva nu se potrivea. Ani mai târziu, într-o convorbire înregistrată care face parte din dosar (A.17), aceeași profesionistă avea să o spună în cuvintele ei: anumite facturi încrucișate „nu sunt bune, pentru că este aceeași societate, a aceluiași proprietar, și asta nu se poate face” — și totuși, a confirmat ea, apăreau încorporate în evidențe.

Secvența care se conturează este inversul celei pe care acuzarea avea să o susțină ulterior: profesionista cifrelor avertizează asupra neregularității; administratorul formal este destinatarul avertismentului, nu sursa lui; iar documentația viciată circulă prin mâini care nu sunt ale lui. Cel care fabrică un set de evidențe nu este de obicei cel care primește apelurile de alarmă de la contabila sa.