Prejudiciul cauzat în România - Proiectul de 630 de locuințe distrus prin sechestru

Proiectul, în propriile cifre

Studiu de fezabilitate — Vânzare de teren pentru construcția a 630 de locuințe și spații în România.
— Coperta studiului, 20 octombrie 2010 (A.67, p. 1; original în A.41, p. 54)

• Teren: 30.000 m² în Medgidia, evaluat la 6.900.000 euro conform studiului încorporat în însuși dosarul de sechestru.
• Dezvoltare proiectată: 630 de locuințe, spații și parcare; vânzări așteptate de 43,8 milioane euro la prețuri medii pe suprafață de 700 €/m².
• Dată: octombrie 2010 — anterioară lucrărilor din Sopelana, GAUZATU și fiecărei acțiuni a cazului. Activul exista înaintea oricărui reproș.

Ce s-a abătut asupra lui

• Executare din 4-8-2016 pentru 178.000 euro (A.41) — terenul principal singur valorează, conform însuși studiului dosarului, de 39 de ori datoria executată.
• Sechestrul a atins 21 de proprietăți (A.41), nu porțiunea proporțională pe care articolul 169.1 din Codul fiscal o cere.
• Datoria de origine figurează în dosar ca fiind construită pe notificări care nu au ajuns la persoana interesată (A.50, A.59) și prin computarea veniturilor din lucrări fără costurile lor (A.49).

Prejudiciul care se acumulează

Un sechestru nu este o fotografie: este un robinet deschis. Fiecare an de imobilizare adaugă dobânzi pe o datorie disputată, menține paralizată o dezvoltare evaluată, consumă durata utilă a licențelor și proiectelor și transformă beneficiul nerealizat în daună consolidată. Căile de revizuire care ar fi trebuit să închidă acel robinet au fost soluționate cu întârziere (27 de luni pentru o nulitate de 6, A.59) sau nu au fost soluționate — iar tăcerea administrativă nu oprește prejudiciul: îl capitalizează.

Există o explicație obișnuită?

Un exces de precauție prudent? Legea îl exclude: sechestrul trebuie să fie proporțional cu datoria (articolul 169.1 din Codul fiscal) și proprietatea este protejată împotriva executării disproporționate (articolul 1, Protocolul 1, Convenția europeană a drepturilor omului). O datorie definitivă care ar justifica fermitatea? Circuitul ei de notificare este cel documentat în A.50 și A.59. Ce rămâne, ambele excluse, este o executare de 39 de ori mai mare decât ceea ce se reclamă, susținută în timp prin proceduri care nu examinează ceea ce au în față — tiparul exact al răspunderii patrimoniale a statului (articolele 32 și urm., Legea 40/2015). Verifică tu însuți: deschide studiul (A.67), localizează evaluarea terenului și data copertei — 20 octombrie 2010 — și compară-le cu datoria și data sechestrului (A.41). Cele patru cifre încap pe un șervețel. Disproporția, nu.