Defăimare în mass-media

Acest anex nu contestă dreptul presei de a relata o condamnare. Documentează altceva: cum a fost relatată, când și cu ce contrast.

Ce conține

• Copii ale publicațiilor din media digitală și presa din Spania și România, datate între 2018 și 2024 — printre ele o piesă din 12 septembrie 2021.
• Piesele prezintă persoana afectată ca autor al unei fraude, în termenii unui fapt consumat.
• La datele publicării erau pendinte următoarele: recursul de amparo (A.30, până în februarie 2022), acțiunile în fața Curții EDO (A.32, A.39) și revizuirea în fața Curții Supreme (A.36, până în februarie 2024).

Cadrul aplicabil

Directiva (UE) 2016/343, privind consolidarea prezumției de nevinovăție, obligă statele să asigure că referirile publice la vinovăție nu se fac cât timp nu există o rezoluție definitivă pe toate căile; articolul 6.2 al Convenției europene a drepturilor omului și articolul 24.2 al Constituției consacră același principiu. Condamnarea în primă instanță exista; epuizarea căilor de atac nu.

Ce nu conțin piesele

În publicațiile compendiului nu există contrast cu documentele publice ale cauzei: nici data constituirii societății (A.1), nici inspecțiile și plățile Administrației (A.5), nici declarația reclamantului la plen (A.22). Relatarea publicată reproduce versiunea acuzării fără piesele care o contrazic — toate accesibile.

Efectul documentat

Difuzarea în două țări a însoțit în timp executarea patrimonială în ambele (A.41) și a precedat evacuarea (A.55). Pentru dimensiunea prejudiciului — onoare, viață de familie, capacitate profesională — articolul 8 al Convenției europene a drepturilor omului furnizează cadrul pe care instanțele europene îl vor examina.

Cum se verifică

Ordonați piesele după dată și suprapuneți-le peste cronologia căilor de atac pendinte (A.30, A.32, A.36). Apoi căutați în oricare dintre ele o mențiune a actelor, a inspecțiilor ori a declarației reclamantului. Absența este verificabilă piesă cu piesă.